Componente principale ale bicicletei de munte: Cum să alegi piese potrivite pentru mersul tău cu bicicleta

Bicicleta, în special bicicleta de munte, este relativ simplă ca dispozitiv, dar pe de altă parte, tehnologiile moderne, diversele stiluri de mers și specializarea mai strictă a diferitelor modele duc la standarde, soluții tehnice și variante diferite pentru fiecare dintre componentele sale. Înainte de a analiza aceste detalii în articole separate, este bine să știm în general care sunt principalele părți componente ale mountain bike-ului și care sunt cele mai importante aspecte legate de ele.

Cadru

Fără îndoială, acesta este baza fiecărei biciclete de munte și, prin urmare, cea mai importantă parte a acesteia. Cadrele sunt de diferite tipuri, în funcție de diverse criterii: rigide sau cu suspensie spate; pentru un anumit tip de mers (XC, AM/enduro, DH/FR etc.); dintr-un anumit material (aluminiu, carbon, oțel, titan etc.) și altele. Aceste și alte caracteristici ale lor (în special geometria, dar și dimensiunea roților, rezistența, greutatea etc.) sunt direct legate de scopul cadrului și, implicit, al întregii biciclete.

Când alegem un cadru, este important să știm pentru ce tip de mers ne trebuie și care este mărimea potrivită pentru noi. Dacă cadrul nu corespunde acestor cerințe de bază, va fi dificil să simțim bicicleta ca fiind a noastră, ceva nu va părea în regulă. De aici încolo, în funcție de bugetul alocat, putem alege dacă cadrul să fie rigid sau cu suspensie, cât de ușor să fie și ce caracteristici suplimentare să aibă.

La cadrele cu suspensie, amortizorul spate este considerat o componentă separată, deși caracteristicile sale sunt adesea direct dependente de cadrul și scopul acestuia.

Furcă

La un capăt al furcii se prinde roata față, iar la celălalt ghidonul. Între aceste două puncte, furca intră în contact cu cadrul prin tubul de ghidon și rulmenții ghidonului (cupe).

Bicicletele moderne de munte aproape fără excepție au furcă cu amortizor, care absoarbe vibrațiile terenului accidentat. Există și mountain bike-uri cu furci rigide, dar acestea sunt mai degrabă exotice sau cu un scop restrâns.

Furcile cu amortizor au caracteristici diferite, cum ar fi cursa, mecanismul intern, reglajele exterioare, materialele folosite etc. Prețul lor este de obicei direct legat de aceste particularități.

La alegerea unei furci cu amortizor, cel mai important este să știm care este scopul ei, dacă corespunde tipului de mers pentru care intenționăm să o folosim. În aceste limite, cu cât furca este mai scumpă, cu atât este mai ușoară, mai avansată și oferă mai multe posibilități de reglaj. La bicicletele gata asamblate, producătorul de obicei alege furca în funcție de prețul și scopul bicicletei.

Roți

Componentă complexă, formată din mai multe părți. Este una dintre cele mai importante părți componente ale bicicletei, care i-a dat și numele generic „roată”.

Roțile bicicletei de munte sunt construite din jante, spițe și butuci. La jante se montează anvelopele, iar la butuci discurile de frână. La butucul spate se montează și pinionul-caseta.

Greutatea roților (inclusiv a anvelopelor) este extrem de importantă pentru comportamentul și senzația bicicletei. Cu cât este mai mică, cu atât roțile se rotesc mai ușor, adică bicicleta accelerează mai repede și se mișcă mai ușor. Pe de altă parte, roțile bicicletei de munte trebuie să fie și suficient de rezistente și stabile la torsiune, astfel încât producătorii și utilizatorii caută întotdeauna un echilibru între aceste caracteristici, ținând cont de scopul și prețul bicicletei.

În prezent, pe piață sunt disponibile trei dimensiuni de roți pentru bicicletele de munte – 26 inch (cel mai vechi), 29 inch (cel mai mare) și 27,5 inch (cel mai nou, standard intermediar). Fiecare dintre ele are anumite particularități și avantaje și dezavantaje. Dimensiunea roților este determinată de cadru, adică acesta este proiectat pentru unul dintre aceste trei standarde.

Transmisie

Acest termen include un grup întreg de componente care permit bicicletei să fie propulsată prin forța umană. Acestea sunt lanțul, pinioanele față și spate, schimbătoarele, manetele, manivelele cu axul pedalier și pedalele.

Manivelele (la plural, deoarece sunt două, stânga și dreapta) sunt o componentă portantă, pe care se montează pinioanele față (roți dințate, pe partea dreaptă) și pedalele. Simplu spus, sunt două brațe pivotante fixate pe cadru prin axul pedalier (numit și os-casetă), prin care forța aplicată prin apăsarea cu picioarele se transformă în mișcare de rotație. Prin lanț, aceasta se transmite către pinioanele spate (pinion-casetă).

De obicei, în față există 1, 2 sau 3 pinioane, iar în spate între 6 și 12 pinioane de diferite dimensiuni. Această combinație determină numărul de viteze (se înmulțește numărul pinioanelor față cu cel al pinioanelor spate). Este bine să știți că un pinion mai mare în față înseamnă o viteză mai mare (mai grea), iar în spate este invers – pinioanele mai mari oferă viteze mai mici.

Pentru a schimba viteza, lanțul trebuie mutat pe un pinion mai mare sau mai mic, fie în față, fie în spate. Această operațiune este realizată de schimbătoarele – față și spate, dar după ce se dă comanda de pe ghidon. De aceea, manetele de pe ghidon se numesc comenzi.

Toate componentele sistemului de viteze trebuie să respecte același standard pentru a funcționa corect. Manetele și schimbătoarele sunt de obicei compatibile cu un anumit număr de pinioane față și spate, precum și cu alte particularități, cum ar fi dimensiunea maximă a roților dințate, tipul de prindere pe cadru etc.

Frâne

Este inutil să explicăm ce fac frânele, dar vom preciza că majoritatea bicicletelor moderne de munte, chiar și în clasa de preț de bază, folosesc frâne pe disc. De cele mai multe ori acestea sunt hidraulice – se folosește un fluid și o pompă pentru a amplifica și transmite forța aplicată de mână prin maneta de frână către pistoanele cu plăcuțele care apasă discul. La bicicletele ieftine se întâlnesc și frâne mecanice pe disc, care funcționează cu cablu.

Ca și în cazul altor componente, multe dintre caracteristicile frânelor depind de preț – greutate, materiale, posibilități de reglaj etc. Deși majoritatea frânelor nu sunt specializate strict pentru un anumit tip de mers, există modele care pun accent pe greutatea redusă și altele care mizează pe puterea maximă de frânare. În condiții egale, aceasta din urmă depinde și de dimensiunea discului (numit și rotor, deși din punct de vedere tehnic și terminologic, acest termen nu este complet corect).

Componente periferice

În această grupă intră ghidonul, pipa, mânerele, tija de șa și șaua. Deși aceste componente sunt relativ simple ca dispozitiv, ele sunt extrem de importante pentru confortul și senzația generală a bicicletei de munte. De aceea, foarte des, la achiziția unei biciclete noi, este necesar să schimbi unele dintre ele pentru a obține confort maxim, ținând cont de nevoile individuale. Iată câteva lucruri importante pe care trebuie să le știți despre ele:
Un ghidon mai lat (sau mai lung, depinde din ce perspectivă privim) crește stabilitatea bicicletei, dar într-un anumit sens reduce manevrabilitatea. În plus, pentru persoane mai înalte se recomandă un ghidon mai lat.

Lungimea pipei duce la o înclinare mai mare sau mai mică a corpului spre ghidon și la concentrarea unei greutăți mai mari sau mai mici pe roata față. De asemenea, o pipă mai scurtă face controlul și virajele mai rapide și directe, iar una mai lungă le încetinește. De obicei, pentru mers XC se recomandă o pipă cu lungimea de 70-100 mm, în timp ce pentru AM/enduro/DH/FR se optează pentru o pipă mai scurtă – 40-60 mm. Pentru persoane înalte, în general, se recomandă o pipă puțin mai lungă.

O șa cât mai confortabilă este dificil de ales, uneori după câteva încercări/greșeli. Această alegere este strict individuală pentru fiecare persoană – unii preferă șeile mai moi și mai late, alții mai înguste și mai tari. Lățimea depinde de obicei complet de anatomia persoanei, adică de cât de depărtate sunt oasele șezutului, care trebuie să suporte cea mai mare parte a greutății corpului. Fermitatea este de obicei aleasă în funcție de intensitatea mersului – la mers sportiv și ședere prelungită pe șa, de obicei se recomandă o șa mai tare.

Mulțumim pentru prezentare lui Lyubomir Botusharov de la mtb.bg